Obezitatea

0

obezitateDe un anumit număr de ani deja se vorbeşte despre obezitate ca despre o veritabilă epidemie. Dar ce înseamnă epidemie? La origine, este o „propagare bruscă şi rapidă a unei maladii într-o anumită regiune“. Dacă „bruscă“ nu este, poate, adjectivul potrivit pentru obezitate, acest fenomen este totuşi într-adevăr rapid. Prin extensie, iată o altă definiţie a cuvântului epidemie: „Fenomen care se extinde, care atinge din ce în ce mai multe persoane“. Cu această definiţie, atingem cu adevărat miezul problemei. în cazul unei epidemii de gripă, infecţia se dezvoltă, afectează din ce în ce mai multă lume, apoi fenomenul şi numărul de cazuri se reduc. în privinţa obezităţii, se constată că nu există nici o clipă de răgaz. Această veritabilă maladie nu încetează să crească, într-un fel ce pare inexorabil.
Medici specializaţi în tratarea persoanelor obeze, iată o chestiune care ne-a pasionat atât de mult încât, de mai bine de zece ani, predăm această abordare globală medicilor din toate regiunile franceze şi le oferim instrumentele necesare pentru a le veni în ajutor în mod concret pacienţilor acestora.
Ne întristăm să vedem că, adesea, această abordare este fracţionată. Unii specialişti se interesează de calorii, alţii se vor polariza în jurul asocierilor alimentare, iar alţii nu vor lua în considerare decât aspectul psihologic.
„Hiperspecializarea“ acestor profesionişti ai sănătăţii determină o viziune îngustă a problemelor create de obezitate şi sfârşeşte într-un eşec de proporţii pe care-l constatăm zilnic.

O epidemie care afectează toate ţările

Multă vreme, obezitatea era considerată apanajul persoanelor bogate din ţările prospere. Ceilalţi n-aveau suficientă mâncare pentru a spera să se îngraşe. Şi greutatea era atunci un semn de reuşită socială, de putere şi bani.

De la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, alimentaţia s-a industrializat. Ni s-au pus la dispoziţie alimente din ce în ce mai gustoase, uşor de mâncat şi mai ales uşor de obţinut graţie dez­voltării transporturilor şi ameliorării sistemului congelării.

De altfel, o constatăm zilnic: alimentaţia noastră modernă nu mai are nici o legătură cu aceea a bunicilor noştri. Or, suntem pe punctul de a plăti scump această evoluţie a mo­dului nostru de viaţă şi a alimentaţiei noastre. Obezitatea afectează acum majoritatea ţărilor industrializate sau în curs de dezvoltare şi, mai ales, afectează toate clasele de populaţie. Fenomenul s-a inversat chiar, şi acum întâlnim cei mai mulţi obezi în rândul claselor defavorizate.

Găsim caricatura acestui fapt în Statele Unite, unde există de două ori mai mulţi obezi negri decât albi. Nu căuta niciun motiv genetic în asta. Este numai fiindcă nivelul mediu de viaţă al negrilor este de două ori inferior celui al albilor.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a calculat că în ţările industrializate, procentele de obezitate sunt invers proporţionale veniturilor: 22% dintre obezi se găsesc între cei care câştigă sub 900 de euro lunari pe cămin, 14% între 2.301 şi 2.700 euro, spre deosebire de 6% ce pleacă de la 5.301 euro.

Epidemia de obezitate este aşa de mare în America de Nord, încât Statele Unite cheltuiesc acum de două ori mai mult în com­baterea obezităţii decât în combaterea cancerului, adică 150 de miliarde de dolari pe an (sau costul a 500 de Airbus 380). La ei, două treimi dintre adulţi şi un copil din cinci sunt supraponderali sau obezi! Dar de cealaltă parte a planetei, chinezii nu trebuie să-i invidieze, fiindcă în marile oraşe chineze un adolescent din cinci este obez! Cum totul este demultiplicat în această ţară, se estimează astăzi că în China peste 200 de milioane de persoane sunt supraponderale şi 90 de milioane sunt obeze, adică a avut loc o creştere respectivă de la 39 la 97%, prin comparaţie cu 1992.

Cauzele asupra cărora poţi acţiona

Nu se pune problema să intrăm în explicaţii medicale prea ştiinţifice. Scopul nostru este pur şi simplu să te facem să înţelegi cauzele principale ale obezităţii asupra cărora poţi acţiona în mod direct.

Comportamentul alimentar şi motivaţia

Principala cauză a excesului de greutate nu este localizată în farfuria ta, ci între cele două urechi. Lectura acestui site îţi va permite s-o înţelegi mai bine, şi mai ales să înveţi cum poţi face să-ţi evolueze comportamentul alimentar.

Majoritatea persoanelor supraponderale ştiu că trebuie să mănânce mai puţin şi că unele alimente îngraşă mai mult ca altele. Şi totuşi, la fel ca pentru tutun, puţini oameni reuşesc să iniţieze un demers durabil pentru a-şi schimba obiceiurile pe termen lung.

Pentru a reuşi acest lucru, este necesar să găseşti o motivaţie puternică şi pozitivă şi s-o întreţii în mod regulat. Va fi important în egală măsură să înţelegi de ce anumite evenimente, anumite emoţii, te fac să cedezi şi să-ţi pierzi această motivaţie. De ce, la un moment dat, mâncarea devine mai importantă decât întreţinerea sănătăţii tale sau ameliorarea siluetei. Dar, la urma urmei, bineînţeles, alimentaţia ta te face să te îngraşi şi este important să cunoşti mai bine alimentele şi mai ales asociaţiile alimentare de privilegiat şi cele de limitat.

Alimentaţia

În plan alimentar, ai nevoie să reţii un lucru primordial: insulina este cauza principală a luării în greutate. Căci insulina este cea care permite stocarea grăsimilor şi zaharurilor în adipocitele tale (celulele care îngraşă). Dar insulina nu este, în sine, un hormon nefast. Ea nu face decât să te apere împotriva anumitor fenomene mult mai periculoase pe termen scurt, în special excesul de zahăr în sânge.

Dacă procentul tău de zahăr creşte prea mult, arterele şi mai ales creierul tău vor suferi. Natura a prevăzut aşadar o pavăză, insulina, care-ţi reglează glicemia (procentul sanguin de glucoză) într-un mod foarte riguros. Dar dacă se solicită prea mult acest hormon, pe termen lung medalia îşi are reversul ei: insulina favorizează obezitatea, şi chiar alte boli precum cancerul. Este acelaşi gen de mecanism care duce la apariţia diabetului.

Atunci, ce-i de făcut? O soluţie simplă: mănâncă mai puţin! Şi mai ales mănâncă mai puţine zaharuri, preferându-le pe cele numite „lente“, aşa cum se numesc astăzi zaharurile cu indice glicemic scăzut.

Desigur, te-ai supărat, căci îţi plac alimentele dulci şi, în plus, nu te poţi lipsi de ele imediat ce te simţi stresat sau deprimat. Este normal, căci zahărul ameliorează funcţionarea creierului. Dar şi pentru că creierul tău s-a obişnuit, de la cea mai fragedă vârstă, să funcţioneze în acest fel. De aceea este important să limitezi consumul de zahăr la copiii tăi.

Atingem aici cauzele intrinseci ale obezităţii. Alimentaţia noastră a devenit din ce în ce mai bogată în zaharuri rapide: dulciuri, batoane de ciocolată, sucuri, pâine albă, foietaje, biscuiţi…

Şi cine mănâncă multe dintre aceste alimente? Cine este inundat de reclame făcute tuturor acestor dulciuri foarte atrăgătoare? Copiii tăi! Aşa cum ai văzut mai sus, obezitatea progresează în mod mai rapid la tineri. înţelegi acum de ce! înţelegi şi de ce un adult nu-şi va putea schimba cu uşurinţă obiceiurile alimentare, reflexele de consum, căpătate şi întreţinute de decenii.

Ca în orice război, este important să-ţi cunoşti bine inamicul şi să nu-l subestimezi. în lupta ta împotriva greutăţii, inamicul numărul unu este, evident, zahărul. Handicapul tău îl constituie obiceiurile alimentare. Dar există arme pentru a-ţi permite să câştigi această luptă. De tine ţine să le utilizezi în funcţie de cazul tău personal. De altfel, ştii că unele raioane din supermarket trebuie evitate, căci au o influenţă cu precădere negativă asupra greutăţii şi sănătăţii tale.

Consecinţe adesea necunoscute

S-a dovedit că obezitatea diminuează speranţa de viaţă de la zece la douăzeci de ani! Iată principalele boli legate de obezitate:

  • Diabetul. Este vorba despre un exces de zahăr în sânge care strică micile artere cu unele consecinţe asupra ochilor (prima cauză a cecităţii la adult), extremităţile (mergând până la can­grenă care impune amputări) sau rinichii (insuficienţă renală ce necesită uneori dializă pentru tot restul vieţii).
  • Bolile cardiovasculare. Este vorba despre hipertensiune, infarcturi şi accidente cerebrale (hemiplegie) agravate de un even­tual diabet.
  • Artroza, mai ales aceea a genunchilor şi coapselor, ce provoacă dureri la mers şi impotenţă.

Din cauza obezităţii foarte precoce la copil astăzi constatăm boli ale arterelor sau un diabet la adolescenţi sau tineri adulţi în vreme ce înainte aceste maladii nu apăreau decât, după vârsta de 50 de ani.

Chiar artroza începe să fie mai frecventă la tineri!

Bolile cardiovasculare şi cancerul explică mai mult de două tre­imi din mortalitatea ţărilor occidentale. înţelegem mai bine de ce obezitatea ucide mai mult ca tutunul, astăzi, în Statele Unite.

Dar oare acest tablou, oricât de sumbru (dar realist) ar fi, poate motiva oamenii să lupte împotriva obezităţii lor? Nu! Nu funcţionează pentru tutun (şi totuşi, nu eşti obligat să fumezi ca să trăieşti), aşadar de ce ar fi suficient pentru obezitate în vreme ce suntem „obligaţi“ să mâncăm de trei ori pe zi ca să ne hrănim?

Ne găsim rareori motivaţia în temeri sau situaţii de evitat. Asta funcţionează o clipă, dar niciodată prea mult timp.

Departe de noi, aşadar, ideea de a te speria pentru a te face să-ţi schimbi comportamentul alimentar. Vrem numai să-ţi punem la dispoziţie o informaţie obiectivă şi lucidă pentru ca tu să ai întotdeauna elementele la îndemână care să te ajute să cugeţi la situaţia ta. Această conştientizare ar putea deveni primul tău declic pentru a începe un demers pentru scăderea în greutate.

Dar întrebarea fundamentală pe care vei fi tentat să ţi-o pui este următoarea: „Ce voi câştiga slăbind şi asta este important pentru mine?“

Teama nu este o pârghie bună pentru a ne ajuta să modificăm un obicei de care suntem ataşaţi şi care ne provoacă o plăcere imediată: dacă eşti fumător, poate ai fost tentat să renunţi în urma anunţului brutal al unei boli grave la un apropiat… Din nefericire, în general, acest declic n-a fost suficient.

Mai puţin dramatic, când un copil nu-şi învaţă lecţiile pentru că se teme în mod punctual să nu i se dubleze, această „hotărâre“ nu se menţine de obicei mai mult decât e necesar!

Teama permite uneori „declicuri“, salturi de motivaţie, dar nu o hotărâre susceptibilă de a duce la bun sfârşit o întreprindere care presupune să renunţăm la ceva care, dintr-un punct de vedere, ne place.

Totuşi, în spatele fiecărei frici se ascunde o dorinţă. Dorinţa de a ameliora ambianţa familială şi de a-şi urma colegii mai mari de an, pentru liceanul nostru prea „cool“, dorinţa de a dobândi o stare mai bună de sănătate, de a ne recupera libertatea şi de a ne investi banii în altceva decât în „fumat“ pentru fumător… Şi tu, care-ţi sunt dorinţele? Ce vrei să câştigi învăţând să-ţi controlezi greutatea?

Înainte s-o ştii, este timpul să te întrebi dacă eşti cu adevărat preocupat de subiect.

Nu există o soluţie minune

N-o să-ţi propunem o soluţie minune pe care am scos-o din pălărie, ci o reflexie globală asupra cauzelor obezităţii pentru a permite fiecăruia să se mobilizeze pentru o reuşită reală şi dura­bilă.

Ştiinţa şi experienţa ne-o confirmă.

  • Ca să slăbeşti, trebuie să mănânci mai puţin.
  • Ca să nu te îngraşi din nou, trebuie să-ţi schimbi comporta­mentul alimentar.

Uşor de zis, dar la fel de uşor de făcut? Ei bine, da, mai degrabă. în realitate, există numeroase soluţii!

În primul rând trebuie să începi prin a-ţi demara noua ta „viaţă alimentară“.

Căci să mănânci bine, să-ţi adaptezi alimentaţia la propriile gusturi, la propriul metabolism dar şi la ritmul de viaţă şi emoţiile personale nu este ceva ce se poate inventa. Asta se învaţă, la fel ca mersul pe bicicletă sau cântatul la pian. Şi la fel ca pentru acest instrument, dacă încetezi să te antrenezi îţi vei pierde bunele obi­ceiuri căpătate şi vei avea tendinţa să creşti în greutate.

Marele filozof Socrate spunea aşa: „Secretul schimbării este să-ţi concentrezi întreaga ta energie nu ca să lupţi împotriva trecutului, ci ca să construieşti viitorul.

 

De ce să faci atâtea eforturi ca să-ţi controlezi greutatea?

În realitate, ce te motivează să te frustrezi, să te privezi de lucrurile pe care le iubeşti şi să faci eforturi pentru a mânca mai bine? Adesea, primele motivaţii ale persoanelor care decid să ţină un regim sunt greutatea, estetica, silueta. Scopul este să încapi din nou într-o fustă, un pantalon mulat sau un costum de baie. Această motivaţie este mereu prezentă, cu toate că dictatura slăbitului este mai scăzută în acest început de secol XXI.

Astăzi, igiena de viaţă, sănătatea revin în prim plan. Să nu ni se mai taie răsuflarea, să fim mai puţin obosiţi, să ne simţim bine-n pielea noastră, să putem face din nou puţin sport sau pur şi sim­plu să prevenim apariţia anumitor maladii, iată motivaţiile pe care le întâlnim din ce în ce mai des în cabinetele noastre.

Şi unul nu-l împiedică pe celălalt. Să-ţi ameliorezi starea de sănătate, dinamismul, sculptându-ţi silueta totodată, iată un pro­gram îmbietor!

Obezitatea, principala cauză a bolilor cronice

Astăzi, obezitatea ucide mai mult ca tutunul, şi costă mai scump societatea decât cancerul. Poate că aceste afirmaţii te vor sur­prinde, dar asta-i realitatea.

Obezitatea este potopul secolului XXI. Ea afectează toate stra­turile societăţii şi numeroase ţări. Putem observa două situaţii:

  • fie populaţia duce lipsă de toate şi predomină malnutriţia; este cazul celor mai sărace ţări;
  • fie numărul obezilor nu încetează să crească în populaţie; este cazul tuturor celorlalte ţări, industrializate sau în curs de dez­voltare.

Obezitatea este gravă în mai multe feluri pentru aceste ţări. Nu numai că provoacă suferinţe pentru individ, dar are un cost major în termeni de sănătate publică. Căci dincolo de stricăciunile pe care le suferă articulaţiile, obezitatea favorizează apariţia princi­palelor maladii cronice grave precum diabetul, bolile cardiovascu­lare sau cancerul!

Fie că este pentru confortul nostru zilnic, pentru plăcerea de a ne privi în oglindă sau de a ne îmbrăca bine, dar şi pentru a ne mări speranţa de viaţă sănătoasă, o reflexie asupra echilibrului nostru alimentar se impune oricum.

Cum ne influenţează emoţiile comportamentul alimentar… şi invers

Tocmai am rezumat consecinţele fizice ale greutăţii excesive; aces­te precizări necesare ar rămâne totuşi foarte incomplete dacă am ascunde impactul fizic al obezităţii.

în realitate, dacă împlinirea a fost altădată admisă ca un semn social elitist, atât la bărbat, cât şi la femeie la care sugera o promi­siune de fecunditate, în zilele noastre este din contra, de bon ton să fii slab…

Cuadratura cercului într-o societate occidentală unde se perindă, pe ecranele şi afişele publicitare, manechine filiforme şi hamburgeri disproporţionaţi!

Acest paradox antrenează o veritabilă schizofrenie cognitivă: vreau totul şi nimic, şi-n cele din urmă îmi pierd coerenţa, silueta, moralul şi sănătatea!

Societatea noastră modernă stigmatizează „graşii“. S-a dovedit, din păcate, că, deşi având aceeaşi diplomă, o persoană slabă va avea mai multe şanse să fie angajată decât una care suferă de o suprasarcină ponderală. Studiile au arătat că, încă din curtea şcolii, copiii un pic mai plinuţi sunt judecaţi de tovarăşii lor drept „molâi, fără voinţă, puţin competitivi, chiar mai puţin inteligenţi“.

Acest proces de intenţie, mai mult sau mai puţin conştient exprimat, provoacă încă de la o vârstă foarte fragedă o tendinţă spre dispreţul de sine şi spre repliere. Mâncatul devine atunci un refugiu, o consolare faţă de solitudine şi glumele proaste… cercul vicios este rapid conturat şi durează: s-a stabilit că două treimi de copii obezi vor rămâne la fel la vârsta adultă…

Prin urmare, persoana supraponderală va avea destule difi­cultăţi în a se lupta cu obiceiurile ei nesănătoase, dar „consola­toare“, dorinţele fără sorţi de izbândă contracarate de vinovăţia de a „nu reuşi“, solitudinea extremă în faţa unei probleme cronice a cărei ambianţă mediatică pare să spună că este în mod clar „fără soluţie“… Iată scenariul acestei „kilo-drame“, împotriva căreia îţi propunem să lupţi.

Corpul medical în sine abordează chestiunea cel mai des în mod superficial, mulţumindu-se cu vreo câteva sfaturi vechi şi de demult, punctate de „trebuie că… este necesar să…“ dar fără nici o soluţie pentru a reuşi… Câtă incitare la descurajare!

Fiinţe care suferă înainte de orice

Nu vom sublinia niciodată destul faptul că persoana supraponde­rală este, înainte de orice, o fiinţă care suferă. îi datorăm doctoru­lui Maurice Larocque, specialist canadian care se ocupă de com­baterea globală a obezităţii, fiindcă a înţeles această evidenţă, totuşi negată de „visători“: kilogramele excedentare nu reprezintă decât partea vizibilă a aisbergului, un aisberg plutind într-un ocean al decepţiei, fuga înainte, resemnare şi alte speranţe sfărâ­mate…

Sursă ori consecinţă?

Legătura între suferinţă şi obezitate este cu dublu sens. Puţini spe­cialişti s-au aplecat asupra acestei chestiuni fundamentale pentru a înţelege geneza a ceea ce putem numi „o boală cronică“.

Profesorul Gérard Ostermann, medic intern şi psihoterapeut – analist, profesor de terapeutică, face parte dintre aceşti rari pio­nieri care încearcă să înţeleagă ce ascunde această armură de grăsime. Este primul care a evocat această noţiune de „kilo- dramă“ jucându-se cu noţiunile de corp şi emoţii, care plasează problema în altă dimensiune…

Cum să ieşi din această spirală? Ar trebui să se consulte siste­matic un psihiatru? Unele episoade „apăsătoare“ din copilărie vor avea nevoie de asta fără îndoială. Dar în majoritatea cazurilor, asta nu va fi necesar, respectând totodată condiţia de a aborda cu tot atâta rigoare aspectele emoţionale ale obezităţii ca şi consideraţiile dietetice.

Tratarea în profunzime a suprasarcinii ponderale înseamnă nu numai să ataci obiceiurile alimentare (reechilibrarea a ceea ce există în farfurie şi burtă), dar şi să alini această distrugere psihologică intensă care antrenează individul într-un veritabil cerc vicios al suferinţei (reechilibrarea a ceea ce se petrece în minte şi suflet).

Distribuie

Adauga un comentariu


+ 5 = 7

Creare și Promovare SEO Expert