Motivația pentru slăbire

0

slabireȚi s-a întâmplat adesea în viața ta să ai multă energie pentru a concretiza un proiect la care ţineai: de exemplu atunci când voiai să obţii o diplomă corespunzătoare unuia dintre visele tale de adolescent, sau să înveţi rapid o nouă limbă vie pentru că tocmai ai fost numit într-o funcţie într-o ţară străină, ori să schimbi o cameră din casă pentru a-i modifica decoraţiunile sau funcţia… Ce hotărâre ai avut atunci! Niciun obstacol n-ar fi putut să te abată de la obiectivul tău.

Invers, atunci când ţi se impunea ceva ce ţi se părea nejustificat, atunci când n-aveai o conştiinţă clară a ceea ce-ţi putea aduce o răsturnare a obiceiurilor tale, nu mai aveai deloc curajul să începi lucrul respectiv… Această forţă care te anima în primul caz şi care te împiedica în al doilea se numeşte motivaţie.

Ce este motivaţia?

Dicţionarul ne informează în următorii termeni: motivaţia este „ansamblul forţelor care împing un individ să demareze, să pună în practică şi să continue un demers specific de schimbare purtător de sens pentru el“. Să vedem împreună ce înseamnă asta, căci fiecare cuvânt este important.

  • Ansamblul forţelor: există aşadar o noţiune de energie, de dinamism, de mişcare facilitată de un suflu care împinge înainte şi ajută la avansare. Aceste forţe sunt aşadar necesare şi preţioase, şi vei avea tot interesul să le susciţi şi să le întreţii…
  • A demara: trebuie să începi prin a face primul pas înainte de a realiza ocolul Pământului! Acest prim pas este fructul unui „declic“. Uneori este vorba chiar de o „ghiftuială“, care ne face să spunem: „Ajunge! Acum nu mai pot: lucrurile trebuie să se schimbe!“ Acest stadiu este naşterea motivaţiei, şi, în această calitate, ea implică o oarecare suferinţă. Este un salt în necunoscut: părăsesc o stare care nu-mi mai convine, care nu mai este adaptată… dar nu ştiu încă foarte bine ce-mi rezervă viitorul, nici la ce să mă aştept…
  • A pune în practică: aici simţim că proiectul prinde formă şi dobândeşte mai multă maturitate, mai multă structură.
  • A continua: această noţiune este fundamentală, căci nimic măreţ şi durabil nu se construieşte fără perseverenţă. Să-mi înscriu demersul în durată, adaptându-mi proiectul pe măsura progresului său va fi gajul obligatoriu al succesului final.
  • Demers specific: nu schimbăm totul în acelaşi timp! Alegem, triem, discernem, ierarhizăm priorităţile…
  • Purtător de sens: această forţă este individuală, şi-şi găseşte originea în aspiraţiile intime ale fiecăruia. Nu voi face bine şi durabil ceva decât dacă am ales personal să fac lucrul respectiv şi acesta este important pentru mine. Trebuie înţeles cuvântul sens în ambele „sensuri“ ale termenului: semnificaţie şi direcţie. Voi ajunge mai uşor undeva dacă ştiu unde vreau să merg şi de ce! Să ne amintim faimoasa maximă grecească: „Nu există vânt prielnic pentru cel care nu-şi cunoaşte portul!“

Să aplicăm această definiţie demersului tău de slăbit.

  • Pentru a fi mai uşor, trebuie să fie animat de o motivaţie puternică, conştientă şi întreţinută, care te va împinge să faci alegerile alimentare potrivite.
  • La „demarare“, un sentiment de „ghiftuială“ joacă adesea rolul declicului: la un moment dat realizezi că: „nu se mai poate continua aşa!“ Acest impuls te-a determinat, de exemplu, să cumperi vizitezi acest site sau să consulţi un medic ce practică această metodă de tratare globală a slăbitului.
  • Ca s-o pui în practică, vei avea nevoie să iei decizii, să-ţi modifici cumpărăturile alimentare, să renunţi la anumite comportamente care antrenează o îngrăşare, păstrând în minte ce este cel mai important pentru tine: să slăbeşti şi să te simţi bine în pielea ta!
  • Pentru a o păstra şi pentru a o duce la bun sfârşit, va trebui să perseverezi şi să-ţi „hrăneşti“ în mod regulat motivaţia: într-adevăr, ai înţeles că era vorba despre o marfa fragilă şi că ar fi bine să refaci provizia pe măsură ce o vei utiliza. Vom învăţa s-o facem pe parcursul acestei lucrări.
  • Vei avansa pas cu pas, ghidat de aceste sfaturi.
  • O vei face pentru tine… şi nu pentru a-i face plăcere cardi-ologului sau jumătăţii tale!
  • Şi vei stabili în mod regulat obiective auto-concordante. Acest termen înseamnă că scopurile tale:

–              vor fi alese de tine;

–              vor avea o semnificaţie pentru tine;

–              vor avea obiectivul de a te servi pe tine (şi nu de a „epata galeria“ sau de a mulţumi pe altcineva în afară de tine…)

Cele trei secrete ale reuşitei

  1. De ce ai o problemă cu greutatea?

Această primă întrebare se referă la factorii susceptibili să-ţi explice suprasarcina actuală.

Ai reuşit să identifici câţiva dintre aceştia: prea multe mese, orare dezordonate de masă, gustări incontrolabile, tendinţă de „compensare“ a unui stres prost gestionat? Primul secret al reuşitei este să defineşti problema şi să discerni care este partea ta de responsabilitate în geneza acestei probleme.

  1. De ce vrei să slăbeşti acum?

A doua chestiune priveşte declicul care a dat primul impuls al demersului tău. Adesea, este vorba despre exprimarea unei suferinţe: „Nu mai suport… Mă doare spatele sau genunchii… Mi-e frică să nu devin diabetic la fel ca mama… Doctorul mi-a spus că ar trebui să slăbesc, fiindcă am colesterol…“

Dar uneori ai deja o idee precisă despre ceea ce vrei să obţii pierzând aceste kilograme care te încurcă: „Vreau să încap din nou în hainele mele preferate, să joc din nou tenis cu copiii mei, să fiu din nou mândră de silueta mea…“

Bravo! Eşti în posesia celui de-al doilea secret al reuşitei: o motivaţie personală şi pozitivă!

Care-ţi sunt aşteptările?

A treia întrebare te face să te gândeşti la dorinţele tale: „Este adevărat… în fond, de ce este important pentru mine să slăbesc? Care este cadoul pe care vreau să mi-l fac şi sunt gata să-l fac ca să-l obţin? Cum îmi imaginez programul meu? De ce fel de susţineri mă voi înconjura (prieten, soţ, consilier, medic specializat în tratarea globală a slăbitului?)“ Al treilea secret al reuşitei este să ai o idee clară despre ceea ce vrei şi să-ţi oferi mijloacele necesare pentru asta. Reciteşte-ţi răspunsurile şi precizează-le la nevoie…

Emoţiile care frânează: tristeţe, furie, frică

Tristeţe

Eşti ataşat de unele dintre obiceiurile tale, micul aperitiv al serii sau al weekendului, desertul pentru a termina cu un gust dulce, pâinea înmuiată în sos…? Este dificil pentru tine să ţii doliu după aceste mici plăceri? Desigur, orice alegere cere o renunţare. Aminteşte-ţi: este unul dintre principiile de bază ale schimbării. Este fără îndoială un pic trist să te lipseşti de o plăcere obişnuită, dar nu e încă mai dezolant să te privezi de plăcerea de a-ţi atinge obiectivul: să te simţi în largul tău în hainele tale, să-ţi regăseşti uşurinţa în gesturi, să te simţi bine în pielea ta?

Furie

Resimţi puţină nedreptate fiindcă „trebuie“ să acorzi atenţie la ceea ce mănânci pe când cea mai bună prietenă a ta mănâncă cât patru fără nici o consecinţă pentru greutatea ei (pentru moment!)? Agasare în faţa neînţelegerii anturajului tău care-ţi „sabotează“ bucuros eforturile? Resentiment în a înţelege că va fi necesar să te ocupi de tine dacă vrei rezultate, căci soluţia nu este nici magică, nici în afara ta?

Aceste prime mişcări de furie sunt legitime, căci este adevărat că ar fi mai comod să nu ai niciun efort personal de făcut pentru a rămâne slab, dar fiecare cu metabolismul său!

Ar fi şi mai frumos să poţi conta pe înţelegerea activă a anturajului tău imediat… şi fără îndoială minunat să ai un „truc“ infailibil şi instantaneu care ţi-ar rezolva problemele în locul tău… Dar aşa stau lucrurile în realitate?

Să luăm un exemplu: este în mod clar nedrept ca elevii unei clase să nu fie toţi dotaţi în egală măsură pentru matematică sau ortografie… dar ce i-ai spune copilului tău care doreşte să obţină rezultate bune şi care, pentru a face asta, are nevoie să petreacă mai mult timp făcându-şi lecţiile decât colegul lui care „prinde“ mai repede? Esenţialul nu este să ne oferim mijloacele de a reuşi acceptându-ne dificultăţile la fel ca şi resursele noastre?

Frică

Eşti cuprins în mod secret de frici? Teama de a nu reuşi să slăbeşti, de a nu reuşi să te menţii? Frica paradoxală de a reuşi să slăbeşti, ca şi cum kilogramele tale te protejau de ceva? Teamă ca asta să nu fie prea dur, prea scump, prea complicat în raport cu anturajul tău?

Este extrem de important pentru ca tu să identifici încă de la plecare gândurile secrete şi insidioase care te fac să rişti să nu reuşeşti. Ele sunt surse de emoţii negative şi deci de demotivare!

Distribuie

Adauga un comentariu


+ 9 = 12

Creare și Promovare SEO Expert