Emoțiile și comportamentul

0

comportamentÎn fiecare zi, facem acte care vorbesc despre noi, şi care sunt reflexul modului nostru de a gândi. Conştientizăm în mod clar acest lucru atunci când sunt urmarea unei reflexii structurate.

De exemplu, dacă ezit între cumpărarea unei case sau a unui apartament, îmi voi face timp să examinez avantajele şi inconvenientele fiecăreia dintre posibilităţi, voi cântări „argumentele pro şi contra“, voi vorbi poate despre asta în jurul meu pentru a-mi lărgi punctele de vedere, şi în cele din urmă voi alege în funcţie de ce mi se va părea că este mai bun pentru mine în funcţie de circumstanţele prezente.

Dorinţa mea de a-mi ameliora cadrul vieţii, speranţa că alegerea mea este cea bună, entuziasmul meu schimbător sunt cele care mă vor împinge să-mi asum riscul de a mă muta, de a mă angaja în cheltuieli şi datorii pe termen lung. Pe scurt, emoţiile mele pozitive sunt cele care-mi permit să acţionez într-un sens care serveşte proiectului meu de schimbare.

Invers, dacă emoţiile mele negative predomină, dacă mi-este teamă că n-o să reuşesc să-mi plătesc datoriile lunare, dacă sunt furios pe gazda mea actuală care vrea să-şi recupereze apartamentul şi mă obligă să mă mut, dacă sunt excesiv de trist fiindcă părăsesc această locuinţă în care mi s-au născut copiii, toate demersurile mele mi se vor părea penibile, şi risc să nu am ideile clare pentru a face alegerea pe care viaţa mi-o impune. Emoţiile mele negative îmi vor frâna în mod considerabil schimbarea şi-o vor face mai dificilă.

Este la fel pentru fiecare dintre ei: comportamentul nostru depinde de emoţiile care ne stăpânesc. Chiar în cuvântul emoţie se găseşte ideea de a „ieşi din sine“, de a fi mişcat de o forţă care ne împinge să acţionăm într-un sens sau în celălalt.

Să ne înţelegem emoţiile

Emoţiile noastre nu au toate aceeaşi culoare.

  • emoţie este numită „pozitivă“ atunci când este agreabilă şi ne orientează alegerile într-o direcţie care este benefică şi care are sens pentru noi.
  • emoţie este calificată drept „negativă“ atunci când este dezagreabilă şi ne obligă, aproape împotriva gustului nostru, să acţionăm într-un sens contrar aspiraţiilor noastre profunde.

Sunt furios, dar aş prefera să-mi păstrez calmul? Nu reuşesc dacă această furie este prea puternică şi mă cuprinde. Sunt neliniştit şi aş vrea totuşi să dorm? Mă tot răsucesc de pe o parte pe alta în pat. Sunt trist fiindcă am aflat o veste rea? Mă consolez fără să-mi dau seama terminând o tabletă de ciocolată… Mă învinovăţesc fiindcă am terminat-o? încep o alta sau mă fac s-o vomit, chiar dacă ştiu că nu e bună pentru sănătatea mea.

E ceva mai tare ca mine!

Cel mai ciudat este că nu conştientizez neapărat ceea ce m-a împins să acţionez în acest fel. Din cauza faptului că nu am înţeles ce s-a petrecut în mine, sunt descumpănit şi nu am nici o soluţie pentru viitor, fiindcă nu am identificat problema.

În realitate, nu ne-a învăţat nimeni nici să ne recunoaştem emoţiile, nici să le gestionăm. Educaţia noastră ne-a incitat mai degrabă să le refulăm: „Nu-i frumos să sari la gâtul oamenilor când eşti fericit! învaţă să te abţii!“; „Eşti mare acum, nu mai plânge!“; „Nu-i bine să fii furios, eşti necioplit!“… Fie că sunt pozitive sau negative, am învăţat adesea să nu ne încredem în emoţiile noastre, mai degrabă decât să le acceptăm. Problema este că ele există oricum! Căci emoţia înseamnă viaţă! Dacă ne refulăm emoţiile nu le facem să dispară, dimpotrivă… Ele au atunci libertatea să se exprime pe căi ocolite şi uneori ascunse: numeroase lucrări ştiinţifice au demonstrat că refuzul emoţiei provoacă nu numai comportamente exterioare nefaste (alcoolism, pierderea autocontrolului, dependenţe alimentare…) dar în egală măsură tot felul de boli ale organelor.

Nu crezi că am face mai bine să utilizăm aceste forţe care animă pe fiecare dintre noi? Ai dori să începi să înţelegi mesajele pe care ţi le transmit aceşti preţioşi aliaţi ai vieţii pentru a-ţi adapta mai bine comportamentele (alimentare printre altele!) la aspiraţiile tale profunde? Ţi-ar plăcea să-ţi oferi astfel mijloacele de a-ţi opti­miza sănătatea fizică şi psihologică?

 

Principii de bază ale schimbării

Nu-i uşor să te schimbi. Asta înseamnă să renunţăm la ceea ce cunoaştem şi ne linişteşte. Chiar dacă obiceiurile noastre sunt proaste şi ne fac eventual să suferim, ne-am ataşat de ele… pur şi simplu pentru că ne-am obişnuit cu ele! Am putea spune că suntem „experţi în problemele noastre“: ştim să le reproducem perfect…

Schimbarea ne destabilizează, ne împinge să îndrăznim să mergem spre necunoscut… Acest lucru este adevărat, oricare ar fi natura schimbării: asumarea noilor responsabilităţi profesionale, modificarea unei destinaţii de vacanţă, învăţarea unei limbi străine, corectarea unui comportament alimentar. Cu alte cuvinte, este perfect natural că opui rezistenţă la modificarea durabilă a listei tale de cumpărături, a meniurilor, dorinţelor, reflexelor tale; contrariul este cel care ar fi uimitor!

Totuşi, tu cauţi mijloace noi pentru a reuşi; şi ai dreptate! Atunci când „merită deranjul“ găsim cu toţii în noi curajul necesar schimbării, mai ales atunci când suntem ghidaţi în demersul nostru. Schimbarea se învaţă, la fel ca oricare altă competenţă!

Să ştii că există principii imuabile care-ţi condiţionează facultatea de schimbare te va ajuta s-o faci mai uşor şi mai durabil. S-o studiem împreună. Distingem şapte etape.

  1. Fiecare este responsabil de succesele sau eşecurile lui

Crezi asta? Uneori este dificil de înţeles… Dar să ne imaginăm că micuţul tău nu învaţă aşa cum ţi-ai dori la şcoală şi că, aducându-ţi carnetul de note, se refugiază în spatele unei scuze de genul: „Nu-i vina mea, n-am înţeles lecţia, profesorul e zero barat!“

Vei găsi mai mult ca sigur cuvintele pentru a-l incita să se responsabilizeze şi să investească într-un mod mai personal în munca lui. Desigur, există condiţii exterioare care facilitează învăţarea sau schimbarea: e mai bine să beneficiezi de un bun pe­dagog la matematică sau de un anturaj care te ajută în reechili­brarea ta alimentară… Dar dacă din nefericire nu este cazul, tre­buie să laşi garda jos şi să arunci vina pe celălalt?

Vinovăţia şi învinovăţirea sunt emoţii negative care blochează orice proces de schimbare; responsabilitatea este o stare de spirit care din contra, o favorizează.

În cazul particular al unui demers de slăbire, dacă vreau să reuşesc, este necesar să înţeleg că reuşita depinde de mine, indiferent de factorii exteriori; eu sunt cel responsabil de abaterile mele alimentare: în realitate, nimeni nu mă împinge să le comit… dar dacă sunt responsabil de asta, nu sunt „vinovat“ de eventualele mele erori, căci sunt tot atâtea ocazii pentru mine de a progresa: este al doilea principiu de bază al schimbării!

  1. Greşeala face parte integrantă din orice schimbare

Şi în acest caz, este greu de admis! Este adevărat că nu ne place să greşim. Este normal: reuşita este obiectivul nostru! Dar, pentru a o obţine, este necesar să acceptăm un adevăr real: progresăm, GRAŢIE greşelilor noastre.

Aminteşte-ţi. De câte ori ai căzut de pe bicicletă înainte să-ţi menţii echilibrul cu siguranţă? Ai acceptat căderile ca fiind tot atâtea ocazii de a-ţi rectifica instinctiv poziţia în şa. în nici o clipă nu ţi-ai spus: „Trebuie să reuşesc din prima, altfel nu mai încerc din nou!“ Din fericire… altfel, la ora actuală, n-ai şti nici măcar să mergi! Astfel, eşecul nu înseamnă să cazi, ci să renunţi să te mai ridici.

De ce să nu fii la fel de realist cu demersul tău de slăbit? Alege să-ţi repeţi ca filozoful Gaston Bachelard: „Greşeala este o etapă pe calea reuşitei!” O etapă, asta înseamnă că este o trecere obligată…

Evident, dacă mă grăbesc să-mi ascund greşelile şi le trăiesc ca pe nişte eşecuri, nu voi trage nici o învăţătură din ele şi risc să repet aceleaşi comportamente. în schimb, dacă fac efortul de a mă apleca asupra lor şi mă decid să le consider ca pe nişte experienţe, ele mă vor îmbogăţi şi-mi vor permite să-mi imaginez viitorul în mod diferit… Ce-i spui copilului tău care nu este deloc încântat de cuvintele subliniate cu roşu în dictarea lui plină ochi cu greşeli de ortografie? „Acum că ai văzut cum se scrie asta, îţi vei aminti! Doar dacă nu-ţi laşi foaia în fundul ghiozdanului fără s-o citeşti măcar!“ Aşadar să urmăm împreună sfatul înţeleptului:

„Uită-ţi greşeala; aminteşte-ţi lecţia.”

  1. Plăcerea este singurul motor eficace pe termen lung

Ai ţinut deja mai multe „regimuri“, şi numai acest cuvânt singur rimează pentru tine cu „efort şi frustrări“. Nu este surprinzător că n-ai putut să-ţi menţii greutatea scăzută… De fapt, suntem în stare să facem ceva durabil doar dacă avem beneficii (şi nu ce „costuri!“) Care este definiţia exactă a cuvântului „regim“: „Ordine, regulă în modul de a trăi, în comparaţie cu sănătatea. Mod de a trăi în care se face un uz raţional şi metodic al alimentelor şi băuturilor.“

Este deja mai puţin „stresant“. Şi am putea vorbi mai degrabă despre modificarea modei alimentare: „Am decis să-mi modific obiceiurile alimentare“ mai degrabă decât: „Am hotărât să ţin un regim“. E „mai“ pozitiv, nu-i aşa? Dar mai ales, „am decis să-mi modific obiceiurile alimentare pentru a dobândi o stare de bine care este importantă pentru mine!“

Atâta vreme cât te vei gândi la ce pierzi, nu vei câştiga. Astfel, în timpul unui program alimentar, nu se pune problema de a „pierde“ kilograme sau proaste obiceiuri culinare, ci de a „câştiga“. Câştigă curaj, câştigă plăcerea de a purta hainele care-ţi plac, câştigă respect pentru propria persoană, câştigă sănătate… De acum înainte, începe să gândeşti pozitiv şi în termeni de satisfacţii, mai degrabă decât în constrângeri şi renunţări: este un secret important al succesului tău pe termen lung.

  1. În viaţă, totul este o chestiune de alegere

Iată urmarea logică a principiului precedent: dat fiind că nu pot fi în acelaşi timp „aici“ şi „acolo“, şi fiindcă-mi este imposibil să am totul şi contrariul său, va trebui, de-a lungul existenţei mele, să-mi fixez clar alegeri. Or, să alegi înseamnă să renunţi la ceea ce nu alegi… Altfel spus: când faci o alegere, ţii un doliu. Această noţiune de doliu este puternică, stresantă, dar arată foarte bine dificultatea muncii de furnizat.

Mi-ar plăcea, cum se spune „să-mpac şi capra şi varza“, dar este imposibil. De asemenea va trebui să cuget la priorităţi şi, în funcţie de preferinţele mele, să optez pentru ceea ce are cel mai mult sens pentru mine la un moment dat… ceea ce-mi aduce cele mai multe beneficii.

Poate te gândeşti câteodată că „n-ai de ales“ Această credinţă este o violenţă extremă la adresa libertăţii tale. Avem întotdeauna o oarecare „posibilitate de alegere“. Desigur, există numeroase constrângeri care ne sunt impuse în existenţă, şi în anumite situaţii credem că n-avem nici o şansă să reacţionăm. De exemplu, dacă mă îmbolnăvesc sau sufăr un accident, voi avea tendinţa să cred că nu e vina mea, că e nedrept şi că nu mai pot face altceva decât să sufăr consecinţele acestui eveniment pe care nu l-am dorit. De fapt, această atitudine conduce la „neputinţa dobândită“, care este o energie extrem de nefastă şi paralizantă. Orice surprize îmi rezervă viaţa, am întotdeauna o anumită libertate, în cel mai rău caz aceea de a o trăi cât mai senin şi armonios cu putinţă. Şi asta ne conduce în mod natural la principiul următor.

  1. Să te schimbi înseamnă în primul rând să-ţi schimbi punctul de vedere

Ai încercat să modifici ce aveai în farfurie şi ai încercat să urmezi numeroase „metode“ de slăbit, care căutau toate să te înveţe să te hrăneşti mai bine. Astfel, ai devenit fără îndoială „expert în regimuri“. Cunoşti multe despre dietetică (chiar dacă vei fi surprins fără îndoială să descoperi noţiuni pe care le ignorai încă). Problema nu este aşadar atât de a „şti“ cum să-ţi umpli farfuria, cât s-o „faci“ durabil, în mod echilibrat şi fără efort!

„Ştii“ că este de preferat să mănânci vinete mai degrabă decât cartofi prăjiţi… Ce anume se întâmplă de nu reuşeşti să faci asta?

În realitate, ceea ce se petrece în farfuria ta nu este decât consecinţa logică a ceea ce se petrece în mintea ta. Să tratezi numai „efectele secundare“ ale unei probleme fără să ataci adevărata origine conduce inevitabil la recidiva acestei probleme. Astfel, atât cât nu-ţi priveşti în mod diferit excesul de greutate şi mai ales soluţiile pentru a remedia problema, toate regimurile de pe planetă sunt, pe scurt, sortite eşecului. Articolele noastre te vor ajuta să-ţi schimbi modul de a vedea lucrurile pentru a-ţi fi uşor să-ţi schimbi modul de a face lucrurile…

  1. Concentrează-te pe o schimbare pe rând, de preferinţă cea mai simplă

Acest principiu pare uşor de înţeles. Totuşi, este mai dificil de pus în practică decât pare la prima vedere. De îndată ce am decis să facem modificări în viaţa noastră, vrem aşa de mult ca totul să se rezolve deja încât suntem adesea tentaţi să vrem să facem totul în acelaşi timp! „Vreau neapărat să slăbesc, aşa că-mi spun că voi renunţa la deserturi, mă voi reapuca de sport, în vreme ce n-am mai făcut jogging de zece ani, voi fi atent să mă înfurii mai puţin, voi renunţa la toate invitaţiile şi mă voi culca mai devreme!“ După tine, cât vei reuşi să-ţi respecţi hotărârea?

Suntem cu toţii sclavii perfecţionismului, care ne face să între-prindem prea multe lucruri dificile o dată! Aşa că eşuăm, şi ne învinovăţim pentru asta… Şi ne oprim din demersul pentru schimbare, oricare ar fi aceasta.

Aminteşte-ţi: reuşita hrăneşte încrederea. Şi încrederea în mine, dacă o folosesc în acţiunile pe care le întreprind. Dacă încep printr-un lucru mic pe care reuşesc să-l fac, voi putea trece la următoarea şi tot aşa. Nu spunea Gandhi cu o mare înţelepciune: „îmi este suficient un pas după celălalt.” Alege calea cea mai uşoară şi perseverează: în felul acesta vei reuşi!

  1. Fără repetiţie, nici o achiziţie

Iată-ne ajunşi la ultimul principiu fundamental al schimbării. Nu este cel mai puţin important; este cel mai des uitat. Cât timp ţi-a trebuit ca să înveţi să conduci sau să vorbeşti o limbă străină? Ai avut nevoie de un curs sau de mai multe? Şi tabla înmulţirii, cum ai ţinut-o minte şi de câte ori ai repetat-o până la a devenit automatism? Un reflex nou nu se dobândeşte decât prin repetiţie. Şi de îndată ce încetăm să întreţinem un obicei, oricare ar fi aces­ta, îl pierdem puţin câte puţin. Acest site îţi va permite să pui în practică noi comportamente alimentare şi psihologice: dar dacă nu le reciteşti niciodată, noile tale cunoştinţe se vor estompa trep­tat, la fel ca urmele paşilor în nisip. Rişti atunci să-ţi reiei vechile obiceiuri care te-au făcut să te îngraşi sau să-ţi gestionezi prost emoţiile. Şi vei avea impresia că „asta n-a mers“ atunci când nu tre­buia decât să repeţi…

 

Aşadar, dacă-ţi vrei binele… Să repetăm!

Iată cele şapte principii care-ţi vor permite să-ţi schimbi obi­ceiurile alimentare în mod durabil pentru a-ţi menţine greutatea dorită.

  • Fiecare este responsabil de succesele sau eşecurile lui.
  • Greşeala face parte integrantă din orice schimbare.
  • Plăcerea este singurul motor eficace pe termen lung.
  • în viaţă, totul este o chestiune de alegere.
  • Să te schimbi înseamnă în primul rând să-ţi schimbi punc­tul de vedere
  • Concentrează-te pe O schimbare pe rând, de preferinţă cea mai simplă.
  • Fără repetiţie, nici o achiziţie.

Bravo! Iată-te gata pentru schimbare! De-a lungul traseului tău, te vom ajuta să aplici aceste sfaturi în funcţie de preocuparea ta actuală: greutatea ta.

 

Distribuie

Adauga un comentariu


+ 1 = 7

Creare și Promovare SEO Expert